Textele, fotografiile si planurile din aceste pagini sunt rezultatul a foarte multe ore de munca. Pot fi utilizate exclusiv pentru uz personal iar pentru folosirea in alte scopuri va rog sa ne contactati.

Magazie marfa 1:87 ( I )


Odata intrat in randul modelistilor feroviari prin cumpararea unui start-set sau a unor modele independente (care in mod sigur vor atrage altele si altele) , te lovesti de o dubla dilema. Unde le rulezi si unde le expui. Caci, se intelege, vrei pe de o parte sa le vezi ruland in mediul lor natural; ceea ce presupune o diorama. Si, cum o diorama care se respecta nu are loc intr-o locuinta medie decat poate pe tavan, de-a-ndoaselea, e nevoie de un loc ferit de “intemperii” dar expus privirii, ca sa le poti admira in voie. Adica unul sau mai multe rafturi; daca se poate, chiar decorate cat de cat simplu.
Dilema asta am avut-o si eu ca incepator; si cum o diorama e o treaba cu bataie lunga, m-am gandit sa incep cu inceputul. Adica raftul / rafturile de expunere. Un raft poate fi “mobilat” cu o diorama statica, care pune in valoare modelele, si pe de alta parte serveste sedintelor foto, plasandu-le intr-un cadru potrivit. In plus, o diorama simpla e un inceput bun pentru un modelist, permitandu-i sa-si faca mana.. Iar cladirile, daca sunt detasabile, pot echipa ulterior diorama functionala, usurand etapa respectiva.
Cu toate astea in minte, m-am orientat pe o diorama asemanatoare Statiei Lipanesti. De ce? Pai, in primul rand, aveam disponibile la capitolul “Planuri” de pe prezentul site mai multe variante ale dioramei, cu o alura liniara pronuntata, foarte potrivita pentru scopul propus, precum si planurile individuale ale cladirilor (cum s-ar spune, “all inclusive”). In al doilea rand, atat statia cat si cladirile ma atrageau prin specificul autohton, amintindu-mi de propriile peregrinari cu si pe langa CFR. In al treilea rand, prin simplitatea lor, cladirile imi permiteau sa iau treptat cunostinta, pe viu, cu tehnicile si subtilitatile modelismului. Diorama, in intentie, cuprinde cladirea statiei si o magazie. Plus, ca optionale, un turn de apa, un canton, si alte acareturi.
Sortii au vrut ca prima cladire construita sa fie magazia de marfuri pe fundatie de caramida.
Pe parcurs, LDH, caruia ca “parinte” al planurilor i-am solicitat concursul, m-a ajutat mult cu sfaturi, poze, link-uri pe internet spre subiecte asemanatoare. Conteaza in abordarea unui subiect, fie el cat de banal in aparenta, existenta unei documentatii si a unor cunostinte cat mai complete, generale, in speta. Pentru ca rolul planurilor in sine nu e sa detalieze ci sa permita o abordare mai larga ca materiale si tehnici de lucru. Si modelistul trebuie sa aleaga (atunci cand tema nu e impusa) variantele care i se par cele mai potrivite.

Asa incepe a se scrie acest capitol al carui nume intreg ar fi:

Capitolul 1.1 Statie Lipanesti, Magazie de marfuri partea I

Magazia m-a atras pentru structura sa din lemn, care promitea in cazul unei executii ingrijite, sa arate bine. Dar de unde materiale? Nu exista prin zona magazine dedicate modelismului. In schimb ochii mi-au cazut intr-o zi pe niste jaluzele de bambus si mi s-a aprins “beculetul”. Cantitati uriase de scandura 1:87. 1,6x7,2x800mm in cazul meu, difera ca dimensiuni de la producator la producator. Privind acum in urma, cu bune si cu rele, bambusul e totusi un material remarcabil pentru modelism (si o optiune pentru modelistii care nu au acces la magazinele de specialitate).
Sa incepem cu inceputul:
Planurile in format PDF (1:87) au fost printate pe coli A4 pe care le-am avut permanent sub ochi, pentru masuratori si comparatii.
Mi-am pregatit “atelierul” cu principalele materiale si scule necesare in prima faza.


Dimensiunile peretilor le-am luat de pe desfasurata.
Sipcile de bambus, taiate cu foarfeca la inaltimea maxima a peretilor, au fost aliniate pe planseta si lipite cu aracet, solidarizate suplimentar cu cate doua sipci transversale sus si jos. Ulterior, dupa uscare, am mai dat un strat uniform de aracet pe toata suprafata lor, ceea ce s-a dovedit foarte util in cursul prelucrarilor ulterioare. Surplusul l-am sters cu o carpa , asa incat a umplut doar golurile structurii.


Peretii astfel obtinuti, au fost neteziti pe fata exterioara, decupati pe contur si slefuiti pe smirghel la dimensiunile din desen.



Pe interior am lipit elementele structurii de rezistenta (cat de cat inspirate dupa cele reale) – caci intentionez sa o iluminez, sa o las cu usile de marfa deschise si sa o umplu cu colete / lazi e.t.c. pentru mai mult realism.
Dupa decuparea golurilor am lipit de asemeni si tocurile usilor si ferestrelor. Toate taiate la dimensiuni din aceleasi sipci de bambus.



Peretii astfel definitivati, am trecut la imbinarea lor (dupa ajustari prealabile), cu aracet, utilizand clesti de strangere pana la uscare.
Urmatorul pas a fost confectionarea geamurilor. Plasticul transparent de la un ambalaj a jucat rol de foaie de sticla - desi ulterior l-am schimbat, dupa cum voi pomeni. Pe geamul taiat la dimensiunile golului, utilizat ca suport, am lipit sipculitele ramelor. In final am adus ramele la dimensiunile golurilor prin finisare cu smirghel.



Peretii exteriori fiind realizati, am trecut la acoperis, mai precis structura de rezistenta in prima faza. Intentionand ca acoperisul sa fie demontabil din motive de service, am realizat decupaje de imbinare atat in elementele acoperisului cat si la pereti.
Prima pusa a fost grinda de coama, pe care am lipit apoi panele si restul structurii.





Pe structura acoperisului astfel realizata am lipit scandurile suport ale invelitorii – astereala, taiate la lungime. Intotdeuna se va lua in considerare un adaos de lungime la taiere pentru ca apoi, cand se aduc toate la nivel, sa ramana la dimensiunea din desen. Altfel putem avea surprize – gen taiatul stramb al capetelor; si de multe ori repararea unei greseli cere mult mai multe eforturi decat un dram de precautie din start. Dupa bunul obicei a urmat o “spalare” cu aracet. Surplusul a fost indepartat prin stergere, ramanand exact atat cat trage lemnul si golurile.



Astereala a fost in final netezita pe smirghel, pe suprafata si contur. In paralel am facut si teste pentru vopsirea peretilor.


Mergand pe varianta cartonului bitumat, am aplicat doua straturi – substitutul modelistic fiind hartia adeziva pentru protectie la zugraveli. In cazul desfasurarii longitudinale a cartonului, paralel cu coama, se incepe cu invelirea de la partea de jos spre coama avand grija ca fiecare strat nou sa-l acopere putin pe precedentul. Fasiile pot fi dintr-o bucata sau din mai multe, dupa cum au avut muncitorii disponibil materialul. Pe coama se aseaza centrat o fasie ce acopera ultimele fasii pe ambele ape. In general se gasesc pe net poze cu invelitori din carton bitumat care sunt suficient de explicite pentru a fi luate de model. Dupa asezarea fasiilor, le-am vopsit cu o vopsea groasa din tempera neagra dizolvata in aracet care imita destul de bine bitumul. Trebuie totusi data cu atentie si in strat subtire, pentru ca apa din aracet tinde sa umfle hartia. Pe deasupra, pe aracetul umed inca, am presarat o idee de praf (mineral) - pe care l-am intins repede . Acesta sporeste naturaletea, si adauga un pic la varsta acoperisului. Peste carton am pus o serie de sipci relativ echidistante. Rolul lor pe cladirea 1:1 este sa fixeze cartonul in camp pe astereala, impiedicand smulgerea lui de catre rafalele de vant. In final am lipit si restul elementelor de contur ale acoperisului, si le-am finisat cu smirghel, rezultand o constructie rigida, care s-a putut indeparta.



Pentru usi am lipit sipcile de bambus taiate la inaltime pe alte doua baghete ajutatoare. Dupa subtierea corespunzatoare si netezire, le-am taiat de pe „rigleta” la latimea din desen. A urmat suprapunerea si lipirea ramei de intarire din sipci ajustate corespunzator, urmata de aducerea la dimensiunile finale si nivelarea abraziva.



Evident, nu m-am putut abtine sa vad cum vin usile puse la pozitie


Lemnaria fiind terminata, am trecut la feroneria usilor. Am folosit tabla Silva la doza si tabla Jacobs la cutie si pot sa jur ca partea cea mai placuta a fost eliberarea recipientelor de continut. Ca observatie, desi s-au comportat bine la debitare, sunt o adevarata pacoste pentru ca vopseaua nu face priza buna pe ele. Le recomand doar in constructiile integral metalice unde se aplica un grund intermediar. Am simulat de asemeni rolele caii de rulare a usilor glisante taind cilindrii de 1 mm inaltime dintr-o teava subtire de alama. Acestia , ca si restul feroneriei de altfel, au fost lipiti cu superglue.



Am mers apoi, in paralel cu asamblarea finala a usilor, cu vopsirea lemnariei. Prima data a fost aplicata o spalare foarte diluata, intunecata cu tempera - amestec negru cu alb ca sa rezulte un cenusiu nu foarte inchis. Aceasta, sau ceea ce urma sa mai ramana si sa se vada din ea dupa vopsire, urma sa dea impresia de scandura veche, si pe alocuri atacata de umezeala. Vopsirea am executat-o cu vopsea de ulei, cu pigmenti minerali, dozati prin incercari pentru nuanta dorita. Prima data am incercat vopsirea pe usi. Apoi am trecut la vopsirea exteriorului, aplicand un strat foarte subtire, pe care l-am intins cu pensula intr-atat incat ici-colo a fost indepartat, ca sa lase impresia de vopsea coscovita. In final, cam la jumatatea timpului de uscare am pensulat discret cu pigmenti praf - alb si galben pe ici pe colo. Pe de o parte am intentionat sa dea impresia de vopsea decolorata si afectata de microorganisme si de scandura imbatranita la soare, pe de alta parte a contribuit la matuirea vopselei.




Am marcat momentul printr-o noua poza in ambient


Ultima etapa a fost vopsirea ramelor geamurilor. Etapa destul de laborioasa; initial am vrut sa feresc cat s-a putut geamurile de vopsea. Apoi, cand am constatat ca este imposibil, mi-am spus ca o sa le curat dupa uscarea vopselei, iar in cele din urma, cand am vazut ca nu este „fezabil”, am decis sa le inlocuiesc. Materialul geamului este coperta fata, transparenta, de la dosare cu arc. Nu mi-a parut rau, acum geamurile arata mult mai bine.
Si pentru ca etapa suprastructura se apropie de sfarsit, si pentru ca la criticile repetate (si intemeiate) ale amicilor mi-am luat un nou aparat de fotografiat, am decis sa-i trag o sedinta foto extinsa; asa ca de final la Partea I – magazie de marfuri.




Observatii:
Fundatia pe care s-au facut pozele e doar o incercare timpurie; nu m-am decis inca daca o duc mai departe sau incep alta pe cu totul alte baze. Problema tine de infrastructura si asta e deja partea II care inca nu s-a scris. Aici insa joaca rolul de postament in sedintele foto.
Claritatea pozelor s-a imbunatatit; nu si tehnica fotografica a posesorului aparatului. Este loc pentru mai bine si este timp pentru asta.
Pe langa unele finisari exterioare care se impun, doresc sa fac si pereti interiori de compartimentare intre incaperea magazionerului si spatiul de depozitare. Abia atunci voi putea spune ca am finalizat cu adevarat suprastructura.

Astea fiind spuse, inchei aceasta parte a articolului, dandu-va intalnire cat mai curand - sper, la partea a II-a: Infrastructura si retusuri finale.


Text: Mihai Mastacaneanu (NapierDeltic)
Editare: FloS
Foto: Mihai Mastacaneanu (NapierDeltic)


Free Blog Counter